„Confuz” e prima mea carte. Am scris-o la 20 de ani, am publicat-o pentru prima dată în 2016 și, zece ani și cinci ediții mai târziu, încă mi se pare puțin absurd că există oameni care o descoperă pentru prima dată.

Mai ales pentru că eu, între timp, nu mai sunt omul care a scris-o.

Și cred că tocmai asta îmi place cel mai mult la ea.

Dacă aș scrie „Confuz” astăzi, probabil aș scrie o carte complet diferită. Aș avea mai multă grijă la unele lucruri, aș înțelege altele mai bine, aș tăia pagini întregi, aș adăuga altele și probabil m-aș certa serios cu Alex de la 20 de ani pe câteva dintre părerile lui. Dar ar fi nedrept să mă întorc acum și să-l fac să vorbească precum omul care sunt la 32.

Așa că n-am făcut-o.

„Confuz” rămâne cartea unui puști de 20 de ani care încerca să înțeleagă cine este, pe cine iubește și unde dracu' se așază el într-o lume în care nu simțea întotdeauna că există un loc pregătit și pentru el.

E o carte despre identitate, sexualitate, iubire, frică, apartenență și toate alegerile foarte bune pe care le facem la 20 de ani. Adică aproape niciuna.

Am scris-o într-o perioadă în care poveștile queer spuse atât de direct nu ocupau prea mult spațiu în literatura română. N-am avut atunci vreun plan măreț să schimb asta și nici nu m-am așezat la masă spunându-mi că voi scrie o carte importantă despre identitate. Am scris pur și simplu povestea pe care simțeam că trebuie s-o scriu, cu tot ce știam și, mai ales, cu tot ce nu știam la vârsta aia.

Apoi cartea a plecat de la mine și și-a făcut viața ei.

A ajuns la oameni pe care nu-i cunosc. La unii care s-au regăsit în ea, la alții care au înțeles prin ea o lume pe care n-o cunoșteau și la câțiva care mi-au scris, de-a lungul anilor, lucruri pe care probabil n-o să le uit niciodată.

Iar asta e partea stranie și frumoasă a unei cărți: tu continui să te schimbi, dar ea rămâne acolo, cu versiunea ta de atunci prinsă între două coperți.

Ediția aniversară de 10 ani este, pentru mine, exact asta.

Nu încercarea de a face „Confuz” să pară scris în 2026 și nici de a corecta retrospectiv omul care eram în 2016. E întoarcerea la început. La cartea de la care a pornit totul și la un Alex care habar n-avea că, un deceniu mai târziu, va sta să scrie descrierea ediției aniversare.

Și dintre toate lucrurile care s-au schimbat în zece ani, unul singur a rămas suspect de constant: încă încerc să-mi dau seama cine dracu' sunt, doar că acum am mai multe cărți scrise despre asta.