Recenzie Film - "Red, White & Royal Blue"

În ultima perioadă, în timp ce făceam slalom de pe o aplicaţie pe cealaltă, mi-a atras atenţia numărul mare de conţinut legat de filmul „Red, White & Royal Blue” – practic filmul care m-a făcut să mă îndrăgostesc de fiul unui preşedine american şi de fermecătorul moştenitor al tronului britanic.

De la dialogurile spumoase şi până la locaţiile pitoreşti, filmul a reuşit să-mi capteze atenţia şi să stoarcă din mine câteva emoţii pe care n-aş fi crezut că le va stoarce o comedie romantică vreodată. Da’ zic să ne aruncăm în detalii, nu?

În primul rând, aş vrea să menţionez actorii. Chimia dintre personajele principale – Alex Claremont-Diaz (interpretat de Taylor Zakhar Perez) şi Prinţul Henry (interpretat de Nicholas Galitzine) – a fost de-a dreptul electrică. Puteai simţi tensiunea şi atracţia reciprocă dintre cei doi de fiecare dată când se aflau în aceeaşi încăpere. Nici restul distribuţiei nu s-a lăsat mai prejos. Urma Thurman a fost superbă ca de obicei în rolul primei femei preşedinte american.

Filmul este o comedie romantică răcoritoare şi sinceră, scrisă de Casey McQuiston. Cartea a fost adaptată în scenariul cunoscut despre care vorbim acum, regizat de Alex Kaye Campbell şi, deşi nu este o poveste tipică de basm, se încadrează perfect în vremurile contemporane.

„Primul fiu” al Americii, Alex, este un bărbat inteligent, ambiţios şi fermecător, cu suficientă atracţie pentru publicul tânăr al Americii. Pe de cealaltă parte, Prinţul Henry este un personaj regal rezervat, elegant şi educat, admirat de monarhia britanică şi dorit de comunitatea de susţinător ca rege al Angliei.

„Red, White & Royal Blue” ne arată cum e să te îndrăgosteşi de o persoană cu care nu te-ai fi aşteptat niciodată să ai conexiune, în niciun caz una care să ducă la o relaţie amoroasă. În acest caz sunt şi Alex şi Henry, care provin din lumi diferite, dar împărtăşesc o legătură comună: doinţa de a face lumea un loc mai bun.

Filmul abordează câteva teme importante, cum ar fi presiunea politică, reprezentarea şi efectele valorilor tradiţionale asupra societăţii contemporane, sexualitatea, valorile familiei. Prin toate acestea, încearcă să doboare barierele societale şi să promoveze dragostea în diverse culturi, având o perspectivă oarecum unică asupra acceptării sexualităţii în familie, în special în familiile conservatoare. Luptele cu care se confruntă personajele, ne dezvăluie într-o lumină autentică ceea ce înseamnă a fi uman și modul în care iubirea ne poate da puterea de a depăși chiar și cele mai grele obstacole.

Dialogul actoricesc este cât se poate de „on point”, chimia dintre personaje este absolut firească, conflictul din film este bine construit, iar rezolvarea lui este atât de satisfăcătoare, dammit, pare c-a fost scris şi regizat pentru sufletele noastre, de-a dreptul. E atât de echilibrat totul, încât nu e nici copleşitor, nici superficial, nici plictisitor, nici agasant.

Cinematografie excelentă, lumini frumoase, unghiuri dinamice şi setări realizate meticulos, iar alegerea muzicală este exact ce trebuie pentru fiecare moment din film.

Pe măsură ce filmul progresează, relaţia dintre Alex şi Henry creşte, iar aici e locul în care filmul străluceşte cu adevărat. Romantismul este tandru, sincer şi realist, nu se simte nicio secundă forţat sau artificial, încât te face să aştepţi cu sufletul la gură şi-ţi aduce aminte ce-nseamnă să speri la un final fericit.

Ceea ce separă „Red, White & Royal Blue” de alte comedii romantice este modul în care abordează şi gestionează relaţia dintre Alex şi Henry. Faptul că ambii sunt bărbaţi nu devine un obstacol în calea poveştii de dragoste, din contră, este tratată cu acelaşi nivel de grijă, sensibilitate şi respect ca orice altă poveste de dragoste straight. Îndrăznesc să spun că e o mişcare revoluţionară pentru o comedie romantică mainstream, una care pare că deja este super apreciată de publicul din întreaga lume.

În concluzie, „Red, White & Royal Blue” oferă o experienţă cinematografică profundă şi relaxantă, abordând totodată subiecte care sunt încă stigmatizate în societate. Filmul ne învaţă că dragostea nu cunoaşte graniţe, promovând puterea diversităţii, incluziunii şi unităţii.

Este un film de urmărit obligatoriu pentru cei care vor să se surprindă zâmbind tâmp sau care vor să-şi şteargă pe ascuns lacrimile din colţul ochiului. Sigur, nu este recomandat celor care nu-nţeleg că dragostea există şi-n forma asta, dar altfel, cu toate barierele pe care le dărâmă, e cea mai revigorantă comedie romantică a acestui deceniu.

Enjoy it, e pe Amazon Prime 😊 Şi dacă te-am convins, aştept părerea ta după ce-l vizionezi.